România se remarcă prin una dintre cele mai ridicate taxe pe muncă din Uniunea Europeană, aproape jumătate din veniturile brute ale angajaților fiind redirecționate către stat. Astfel, dintr-un salariu brut de 1.000 de euro, românii rămân cu o sumă considerabil mai mică după aplicarea impozitelor și contribuțiilor obligatorii.
Potrivit studiilor recente, salariații din România păstrează doar 57,2% din venitul brut, ceea ce înseamnă aproximativ 572 de euro. În comparație, un angajat din Bulgaria rămâne cu 653 de euro, iar unul din Olanda cu 746 de euro din aceeași sumă brută.
De ce sunt taxele pe muncă atât de ridicate în România?
Taxarea severă în România este determinată de contribuțiile sociale aplicate fără plafon pe veniturile salariale, în ciuda cotei unice de impozitare de 10%. Astfel, din veniturile salariale, 43% se duc către stat sub formă de impozite și contribuții, lăsându-le angajaților doar 57% din salariul brut.
În România, angajații plătesc 25% pentru asigurările sociale și 10% pentru asigurările de sănătate, ambele fiind suportate de salariat. Angajatorul este obligat să contribuie cu 2,25% pentru asigurările de muncă. Aceste contribuții afectează în mod direct salariile nete, mai ales în cazul majorității salariaților care câștigă sub media salarială brută pe economie.
Situația altor țări europene
La nivel european, românii se află printre cei mai dezavantajați angajați în termeni de salariu net rămas după taxe. În Ungaria, angajații păstrează 58,8% din salariul brut, în Serbia 62,5%, iar în Bulgaria 65,3%. Țări ca Grecia și Germania au procente mai favorabile, de 67%, respectiv 70,1%, în timp ce Olanda conduce cu 74,6% din salariul brut care rămâne în buzunarele angajaților.
Aceste cifre subliniază impactul semnificativ al fiscalității asupra veniturilor nete ale angajaților din România, în comparație cu alte state europene.
