România se situează pe primul loc, la nivel european, în topul ţărilor în care copiii şi tinerii sunt puternic afectaţi de sărăcie. Datele din anul 2021, luate în calcul în elaborarea unei strategii pentru sprijinirea părinţilor, arată că peste 40% dintre copiii şi tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială.
”Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul 2021, 41,5% dintre copiii şi tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, România înregistrând cea mai ridicată rată dintre ţările UE, urmată, la distanţă, de Spania (33,4%). Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat, între anii 2018-2021, fiind afectaţi 3 din 10 copii în vârstă de până la 18 ani, iar dintre tinerii cu vârste cuprinse între de 18-24 ani, circa 1 din 4, pragul de sărăcie fiind mult peste nivelul de sărăcie corespunzător adulţilor”, se arată într-un document pus în dezbatere publică, joi, de Ministerul Educaţie.
Sursa citată precizează că, în anul 2021, dintre gospodăriile cu copii dependenţi, cel mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile numeroase formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi, înregistrând un procent de 56,4%, în creştere comparativ cu anul 2018 (cu un procent de 53,4%).
De asemenea, trei din zece familii monoparentale (părinte singur cu cel puṭin un copil dependent) se confruntă cu sărăcia, înregistrând, în 2021, un procent al sărăciei de 28,8%, în descreştere totuşi faţă de 2018 (cu un procent de 41,6%).
„Strategia Naţională pentru susţinerea părinţilor 2024-2030” pusă în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei, nu face referire, în ceea ce priveşte sărăcia, la date statistice ulterioare anului 2021.
Documentul citat precizează că, având în vedere aceste realităţi, apare nevoia promovării de măsuri active vizând susţinerea categoriei părinţilor aflaţi în situaţie de sărăcie, nu numai prin acordarea de beneficii sociale, ci şi prin garantarea locurilor de muncă, creşterea ofertei de locuri de muncă, în special pentru părinţii din zone marginalizate, dezvoltarea aşezărilor, astfel încât să devină durabile, reziliente şi deschise tuturor.
