Sfântul Mucenic Ermolae este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 26 iulie. De asemenea, Sfântul Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel.
Sfântul Ermolae a făcut parte din clerul bisericii din Nicomidia, care în anul 304, în ajunul Crăciunului, a fost incendiată în timpul slujbei. Creştinii găsiţi atunci în cetate au fost ucişi – au suferit martiriu 20.000 de oameni, sfinţi mucenici pomeniţi în 28 decembrie.
Preotul Ermolae a scăpat cu viaţă din această încercare, împreună cu alţi doi slujitori ai lui Dumnezeu, Ermip şi Ermocrat. Sfântul Ermolae a continuat să predice Evanghelia, până când a fost prins de autorităţi şi ucis.
“Deci, bătrânul Ermolae fiind prins şi împreună cu dânsul şi robii lui Hristos slujitorii lui, Ermip şi Ermocrat, i-au adus împreună la judecata păgânească. Acolo, fiind întrebaţi, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu şi au batjocorit pe necuraţii idoli şi închinătorii lor. Pentru aceasta au luat de la ighemon pedeapsa cu moartea, sfârşindu-se prin tăiere de sabie” (Vieţile Sfinţilor).
Sărbătoarea zilei de 25 iulie 2024. Ce mare sfântă este prăznuită astăzi în calendarul creștin-ortodox. Multe femei îi poartă numele* Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.
Sfântul Ioanichie a intrat din tinereţe în obştea monahală a schitului Cetăţuia-Negru-Vodă şi s-a retras ca pustnic într-un loc numit Valea Chiliilor. Timp de 30 de ani, la începutul secolului al XVII-lea, s-a nevoit într-o peşteră săpată într-un perete abrupt al muntelui.
Se spune că uneori ucenicul său îi aducea la peşteră pâine şi apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul schitului îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoinţă, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, “Ioanichie Schimonah, 1638”.
Moaştele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când egumenul schitului Cetăţuia, ieromonahul Pimen, s-a coborât cu o frânghie în peşteră şi a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene şi bine mirositoare ale sihastrului din Valea Chiliilor.
Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaşte au fost mutate la Mănăstirea “Negru Vodă” din Câmpulung Muscel.
În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din zilele de 18-19 iunie 2009, s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie. (surse: vol. “Vieţile Sfinţilor”; “Monahismul ortodox românesc”, vol. II, 2016)
