Sărbătoare mare în data de 8 mai, în România
Sărbătorile zilei de 8 mai – Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan/ Sfântul Arsenie cel Mare
Ortodoxe
Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare
Greco-catolice
Sf. ap. şi ev. Ioan; Fericitul Ieremia Valahul
Romano-catolice
Fer. Ieremia Valahul, călug.; Sf. Victor, m.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan se sărbătoreşte de Biserică în ziua de 26 septembrie, iar în ziua de 8 mai este sărbătorit evenimentul minunat care avea loc în fiecare an la Efes.
Aici, din mormântul Sfântului Evanghelist Ioan, izvora, cu darul lui Hristos, o pulbere albă ca un praf, pe care creştinii din acele locuri o numeau mană. Pulberea avea un efect tămăduitor pentru toate suferinţele şi patimile celor bolnavi.
Minunea s-a petrecut la mormântul Sfântului Evanghelist Ioan în toţi anii, până la ocuparea Efesului de către turci.Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a fost fiul lui Zevedeu şi al Salomeei, fiica Sfântului şi Dreptului Iosif, cel care sub acoperământul logodnei a luat-o în grija sa pe Născătoarea de Dumnezeu.
Sfântul Iosif a avut patru fii: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda şi pe Iosif, şi trei fiice: pe Estir, pe Marta şi pe Salomi, soţia lui Zevedeu şi mama Sfântului Evanghelist Ioan.
În vremea în care a fost vândut şi a fost răstignit Mântuitorul Hristos, au fugit toţi, numai Sfântul Ioan, cel care îl iubea atât de mult pe Iisus, a fost de faţă la răstignirea Lui şi a venit la mormânt cu Sfântul Apostol Petru. Apoi, Sfântul Evanghelist Ioan a luat pe Maica Domnului în grija sa.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la Efes, unde a scris Evanghelia.
“Când avea peste o sută de ani, Sfântul Ioan a luat şapte ucenici în afara Efesului şi i-a pus să sape un mormânt în formă de cruce. Apoi, Sfântul Ioan s-a aşezat în mormânt şi ucenicii l-au îngropat acolo de viu. Mai târziu, când mormântul său a fost deschis, trupul Sfântului Ioan nu mai era acolo”. (Sinaxar)
Pe locul mormântului Sfântului Ioan Teologul a fost ridicată, în secolele IV-V, o biserică, aceasta fiind înlocuită în secolul al VI-lea de o altă construcţie, mult mai mare, ridicată de împăratul Iustinian (527-565). (surse: vol. “Vieţile Sfinţilor”)