Este mare sărbătoare în data de 11 aprilie pentru credincioșii din România.
Sărbătorile zilei:
OrtodoxeSf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului; Sf. Sfinţit Mc. Antipa, episcopul Pergamului (Harţi)
Greco-catoliceSf. ep. m. Antipa al Pergamului. (Harţi)
Romano-catoliceSs. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.
Rugăciunea care îţi poate schimba viaţa. Rosteşte-o în fiecare zi
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 aprilie, s-a născut la Bucureşti, la 7 octombrie 1787, într-o familie de credincioşi, fiind cel mai mic dintre fraţii săi.
În jurul vârstei de 20 de ani, s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, sub numele de Calinic. Îndrumat de duhovnicul său, Pimen, a început o perioadă de aspre nevoinţe, cu post, rugăciuni, lecturi din Sfânta Scriptură şi din operele Sfinţilor Părinţi. Era un mare postitor, hrănindu-se cu legume şi pâine o dată pe zi, spune părintele Cleopa în vol. “Predici la Praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996.
De la slujbele bisericii nu lipsea niciodată, vorbea puţin cu oamenii şi neîncetat cu Dumnezeu, prin rugăciunea inimii, şi avea darul lacrimilor.
Dobândind astfel o viaţă curată, a fost hirotonit preot şi duhovnic al mănăstirii. A fost plecat pentru un an în Muntele Athos. La întoarcerea de la Athos, după moartea stareţului Dorotei, obştea l-a ales, la 14 decembrie 1818, la conducerea mănăstirii, deşi avea numai 31 de ani.
Din acel moment, a condus mănăstirea 32 de ani, timp în care s-a străduit neîncetat să îmbunătăţească viaţa duhovnicească, astfel încât, după un timp, numărul călugărilor ajunsese la 350.
În 1850 a fost hirotonit arhiereu în scaunul episcopal de la Râmnicu Vâlcea. După 18 ani de păstorire în eparhia Râmnicului, Sfântul Calinic s-a retras, în 1867, la Cernica, simţindu-şi sfârşitul aproape. Pe 11 aprilie 1868, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în tinda bisericii “Sfântul Gheorghe”, ctitoria sa.
Considerat un adevărat sfânt atât de cei ce l-au cunoscut, cât şi de urmaşi, marele Ierarh Calinic a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1955. (sursa: vol. “Vieţile Sfinţilor”)
