Rusia încă încearcă să-și aducă la suprafață submarinele nucleare abandonate, dar o serie de motive, inclusiv cele tehnologice, îi stau în cale.
Oceanul Arctic, una dintre cele mai radioactive regiuni maritime din fosta Uniune Sovietică, a devenit casa a numeroase submarine nucleare rămase din epoca URSS, scrie expertul în tehnologia apărării și fostul consultant al Pentagonului Ruben F. Johnson pentru 19FortyFive.
Submarinele nucleare din epoca sovietică se dezintegrează pe fundul mării, sub unele dintre cele mai aglomerate zone de pescuit din lume, potrivit unui raport al BBC. În prezent, Rusia încă se pregătește să le readucă la suprafață.
Timp de 17 ani, Moscova a promis că va îndepărta din zona arctică două submarine nucleare sovietice și patru module de reactoare situate pe fundul mării. Abia în martie 2020, președintele rus Vladimir Putin a pregătit un proiect de decret pentru ridicarea acestor relicve ale erei sovietice. Potrivit rapoartelor, acest pas ar fi trebuit să reducă cantitatea de material radioactiv din Oceanul Arctic cu 90 la sută.
De frica războiului, cinci țări au început să-și facă stocuri de armament nuclear
Raportul mai precizează că două submarine nucleare conțin un milion de curies de radiații, echivalentul a 25% din radiația eliberată în prima lună a dezastrului de la Fukushima.
Nu este de mirare că aceste nave de adâncime au fost numite Cernobîlul „lent” al Rusiei – un dezastru care durează de mult timp și continuă să se agraveze.
Uniunea Sovietică avea obiceiul de a-și arunca deșeurile radioactive în mare. O carte din 1993 publicată de ecologistul Alexei Yablokov, când era ministru al Mediului, detalia numărul de nave cu propulsie nucleară care au fost aruncate pe fundul oceanului. Acesta a subliniat amploarea problemei, deși multe dintre informațiile din această carte au fost secret de stat timp de mulți ani.
Numărul mare de submarine nucleare rămase din Războiul Rece trebuia dezafectat. SUA și URSS au construit peste 400 de submarine nucleare, iar aceste nave au fost extrem de importante pentru ambele țări ca parte a sistemelor lor de apărare.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului a devenit evident că aceste nave, deși de importanță strategică, trebuiau scoase din funcțiune. Până în anii 1990, Rusia avea deja o flotă mare de submarine nucleare care trebuiau dezafectate și eliminate.
Cu toate acestea, Rusia nu a putut rezolva această problemă din cauza dificultăților economice din anii 1990. Dezafectarea corectă a navelor nucleare a necesitat resurse și timp semnificative, inclusiv eliminarea reactoarelor nucleare, a barelor de control și a altor componente.
Până de curând, Rusia a cooperat cu alte țări, inclusiv cu Norvegia, pentru a elimina flota sa nucleară. Cu toate acestea, războiul din Ucraina și sancțiunile internaționale au încetinit semnificativ aceste eforturi.
Norvegia, una dintre primele țări care a cooperat cu Rusia în acest domeniu, și-a încheiat participarea în mai 2022. Refuzul de a finanța comisia bilaterală de securitate nucleară cu Rusia a fost o consecință a invaziei ruse a Ucrainei. Din 2014, după anexarea Crimeei, cooperarea dintre cele două țări a devenit din ce în ce mai limitată.
Dar chiar înainte de asta, Rusia s-a dovedit incapabilă să finanțeze și să dispună independent de submarinele sale nucleare. După dezastrul submarinului Kursk din 2001, nava a fost ridicată la suprafață nu de ruși, ci de o navă de salvare olandeză.
Astăzi, din cauza războiului și a izolării internaționale, țări precum Țările de Jos nu sunt pregătite să asiste Rusia în astfel de operațiuni.
Mister pe radarele NASA. O insulă a dispărut la scurt timp după ce a fost reperată
