Comisia Europeană are de gând să introducă taxa pe carbon și la produsele de larg consum. Până acum, numai marii consumatori industriali erau obligați să plătească pentru amprenta de carbon.
Măsura ar împiedica mutarea liniilor de producție din statele UE în țări din afara blocului comunitar care au politici climatice mai puțin stricte, potrivit presei de specialitate. De asemenea, aceasta urmărește să se asigure că clienții finali din statele UE nu vor favoriza consumul produselor de import, în condițiile în care acestea ar fi mai ieftine fără o taxare echivalentă a carbonului.
Perioada de tranziție înainte de punerea în aplicare a mecanismului (CBAM) a început în urmă cu un an. Atât importatorii, cât și producătorii străini de materii prime și produse din sfera de aplicare se străduiesc să îndeplinească cerințele impuse. Regulamentele pentru sistemul prevăzut inițial nu sunt complete și, în plus, UE extinde domeniul de aplicare pe parcurs, potrivit sursei citate.
În actuala formă CBAM va fi o taxă pe emisiile de dioxid de carbon pentru ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, hidrogen și electricitate importate de statele membre UE. Administrația de la Bruxelles a introdus acest mecanism pentru a-și proteja economia de importurile de astfel de produse din țări terțe cu reguli mai puțin stricte de taxare a emisiilor sau unde nu există vreun mecanism de taxare a emisiilor. Sistemul va acoperi și emisiile indirecte legate de consumul de energie electrică pentru producția de ciment, îngrășăminte și electricitate.
Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală (TAXUD) a Comisiei Europene efectuează acum un studiu privind extinderea CBAM la produsele fabricate “în aval”, adică ale industriei prelucrătoare care folosește inputurile de mai sus. Acum, la un an de la începutul perioadei de tranziție, TAXUD a lansat un sondaj printre părțile interesate. Termenul limită pentru trimiterea observațiilor prin intermediul unui chestiona online este 25 octombrie.
Prevenirea „carbon leakage” la nivel secundar
Obiectivul general al studiului este de a evalua necesitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare al CBAM și la produsele care urmează în lanțul valoric, a explicat autoritatea fiscală.
Astfel, firmele din UE care produc acum bunuri utilizând materii prime care intră în mecanismul de taxare CBAM ar putea să își mute operațiunile de producție și prelucrare în țări din afara UE cu politici climatice mai puțin stricte sau chiar zero. Astfel, ar putea avea acces la materii prime cu emisii ridicate de carbon dar pentru care, acolo, nu se plătesc taxe pe carbon. Fenomenul se numește relocare a emisiilor de dioxid de carbon “carbon leakage”. O altă consecință: consumatorii finali din UE vor prefera astfel să cumpere produse din import, pentru că vor fi mai ieftine fără taxe pe carbon, decât să le cumpere de la producătorii din UE care plătesc această taxă.
Pe măsură ce sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din UE – EU ETS – evoluează, la fel se întâmplă și cu cel de taxare la graniță a carbonului. Mecanismul va deveni din ce în ce mai complex pe parcurs.
CBAM este instrumentul de stabilire a unui preț corect pentru CO2 emis în timpul producției de bunuri cu emisii mari de carbon care intră în UE, încurajând în același timp producția industrială mai curată din țările terțe, a subliniat TAXUD.
Ideea este de a excepta materiile prime și produsele cu un preț echivalent al carbonului în țara lor de origine. În caz contrar, taxa ar acoperi diferența față de costul certificatelor de carbon din sistemul EU-ETS.
Începând cu 1 ianuarie 2026, sistemul CBAM va fi introdus treptat. Până atunci, companiile și țările afectate trebuie să măsoare, să verifice și să raporteze conținutul de CO2. O implementare completă a mecanismului CBAM ar putea avea loc la orizontul anului 2034.
