Cine simte foame la o oră după ce a servit o masă copioasă a optat fără îndoială pentru alimente greșite, adică cele care stimulează pofta de mâncare în loc să o potolească, spun nutriționiștii, și vin cu argumente în favoarea acesteai teorii.
Simțul foamei este unul dintre cele mai importante semnale pe care corpul nostru le poate emite. Acesta ne arată clar faptul că organismul are nevoie de nutrienți pentru a funcționa în mod corespunzător și ne îndeamnă să căutam sursele potrivite de hrană. Totuși, există situații în care simțul foamei poate fi dat peste cap și semnalul greșit interpretat, ceea ce ne poate duce la alegeri alimentare nepotrivite.
Dacă simți foame la o oră după ce ai savurat o masă copioasă, este foarte probabil să fi apelat la alimente greșite. Nutriționista Corinne Chicheportiche-Ayache a explicat in madame.lefigaro.fr. faptul că anumite tipuri de alimente pot stimula pofta de mâncare în loc să o potolească, ducând astfel la apariția unor senzații de foame prea devreme. Este important să cunoaștem care sunt aceste alimente și să le evităm pentru a ne menține starea de sănătate optimă.
Multe alimente au darul natural de a tăia pofta de mâncare, cum ar fi cele bogate în proteine, care dau senzația de sațietate. Altele, în schimb, stimulează apetitul și este recomandabil să fie ținute cât mai departe de farfurii. Faptul că unele alimente pot provoca foame în loc să o potolească se explică prin indicele lor glicemic ridicat, adică fac să crească rapid nivelul zahărului în sânge și apoi să scadă tot atât de repede.
Deoarece mecanismul foamei este stimulat de o scădere a glicemiei, pofta de mâncare va apărea la scurt timp după masă. Sau alimentele nu conțin cei mai fortifianți nutrienți și foamea continuă și după consumul lor.
Oamenii care mănâncă sushi își închipuie că fac mai bine decât să consume o pizza. Nimic mai neadevărat fiindcă sushi cuprinde în principal orez alb cu oțet, prin urmare indicele său glicemic este ridicat. Amatorii de bucătărie japoneză ar trebui să opteze mai degrabă pentru o supă miso sau sashimi, bogate în proteine și capabile să potolească foamea.
Cei care își presează cu regularitate fructele pentru a obține un suc 100% natural trebuie să știe că ar trebui să îl înlocuiască cu bucăți de fruct sau compot fiindcă fibrele fructelor se găsesc în pieliță și pulpă. După ce sunt presate rămâne doar sucul, care face glicemia să crească. În cazul consumului de suc lipsește masticația, care participă la procesul de sațietate.
Cine bea alcool știe că simte nevoia să mănânce câteva alune sau felii de mezeluri după câteva pahare. Motivul este simplu: băuturile alcoolice consumate fac să scadă nivelul de glicogen (forma pe care o ia zahărul când este stocat de organism) și să crească glicemia. Aceasta din urmă va coborî și va declanșa senzația de foame.
Cerealele produse industrial (Muesli de exemplu) se consumă în general înmuiate în lapte, unii considerându-le garantate 100%. Însă nutriționiștii avertizează că, pentru a fi transformate în fulgi, cerealele sunt tratate la temperaturi foarte înalte, astfel încât valoarea lor nutrițională este extrem de scăzută. Sunt adesea îndulcite și grase din cauza bucăților de ciocolată pe care le conțin. Sunt preferabili fulgii de ovăz, mult mai bogați în fibre, care pot fi amestecați la micul dejun cu lapte de cocos și cu fructe proaspete.
Nici burgerii nu sunt buni la potolirea foamei, fiind adesea îndulciți cu sosuri. Și dacă la început produsele grase, pâinea și proteinele din carne, care necesită un timp mai lung până să fie eliminate de stomac, produc sațietate, zahărul va stimula rapid apetitul. Se recomandă ca burgerii să fie însoțiți de legume, să se evite sosurile dulci și să fie preferate proteinele ușoare, ca cele conținute în carnea de pasăre.
Cartofii, la cuptor, piure sau prăjiți, au un index glicemic foarte ridicat (peste 70), așa încât potolesc foamea pe moment, dar produc rapid pofta de a mânca din nou.
Pâinea albă este fabricată din făină rafinată, cu un index glicemic mare. Nu trebuie însă eliminată complet din alimentație, ci mâncată în alternanță cu pâinea bogată în fibre, ca cea de secară sau pâinea completă.
