Tribunalul arbitral al Băncii Mondiale (ICSID) a publicat motivarea integrală în dosarul Roșia Montană prin care s-a pronunțat în favoarea României și a sancționat compania Gabriel Resources. Conform deciziei, nu s-a identificat nicio conspirație sau politică de stat prin care autoritățile române ar fi încercat să preia controlul investiției, iar statul român nu a abuzat de puterile sale în defavoarea investitorilor.
Această hotărâre clarifică și confirmă faptul că România a acționat legal și în conformitate cu regulile stabilite în relația sa cu investitorii străini, consolidând astfel poziția țării în peisajul internațional al investițiilor.
„Nu există nicio dovadă că întregul proces care a dus la respingerea proiectului de lege a fost afectat de un abuz de putere sau de o conspirație pentru a submina investițiile reclamanților”, arată documentul.
Gabriel Resources afirmase că anumite acțiuni, acte și omisiuni ale autorităților au fost „parte a unei politici de stat menite să obțină controlul asupra obiectului investiției” și că au fost determinate de o conspirație, o campanie deliberată sau un model sau un scop subiacent.
Tribunalul ICSID recunoaște faptul că reclamanții au făcut investiții substanțiale în acest proiect care, din păcate, nu s-au materializat.
„Cu toate acestea, este important de reamintit faptul că nu s-au materializat nici pentru Guvern, în calitate de partener în asociere în participație al Reclamanților în cadrul Proiectului. Acesta nu este un caz în care un stat a abuzat de puterile sale suverane pentru a profita de eforturile și capitalul investitorilor privați în detrimentul acestor investitori. Nu este nici un caz în care un stat a intervenit pentru a transfera un proiect profitabil de la un investitor privat la unul mai favorizat. Acesta este un caz în care provocările de mediu, sociale, culturale și economice cu care se confruntă un proiect minier masiv s-au dovedit până acum a fi insurmontabile în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită în mod corect unei singure părți sau unei singure cauze”, arată instituția.
„Nu se contestă faptul că acest proiect a fost influențat de „politică” sau că decizia de a accepta sau respinge proiectul de lege a fost ghidată de considerente „politice”. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că procesul a fost influențat „politic” în modul în care susțin reclamanții, adică prin încălcarea noțiunilor fundamentale de justiție și prin încălcarea procesului echitabil și a drepturilor reclamanților. În acest caz, a fost vorba de politică, deoarece acesta a fost un proiect complex cu implicații naționale și transfrontaliere, care a atins aspecte de mediu, sociale, juridice și economice, după cum s-a discutat mai sus. – Mai mult, nu există nicio dovadă că întregul proces care a dus la respingerea proiectului de lege a fost viciat de un abuz de putere sau de o conspirație pentru a submina investițiile reclamanților. Politicienii spun ceea ce vor să spună în interviurile cu mass-media; ceea ce este mai important este modul în care statul, în diferitele sale manifestări, a tratat efectiv Proiectul. În ceea ce privește posibila discriminare bazată pe presupusul tratament disparat și favorabil al altor proiecte, Tribunalul face din nou referire la raționamentul său de mai sus, conform căruia statul a procedat așa cum a procedat în ceea ce privește anumite elemente ale procesului de evaluare de mediu, cum ar fi ADC-urile etc., din cauza unor considerente specifice care se aplicau Proiectului în sine. Nu s-a demonstrat că s-a luat vreo măsură în ceea ce privește proiectul fără un temei legal sau rațional. Pur și simplu, nu există niciun temei probatoriu pentru a concluziona că acest proiect a fost tratat mai puțin favorabil decât alte proiecte”, se mai arată în decizia tribunalului, citată de economedia.
Tribunalul nu consideră astfel că statul român a acționat în mod arbitrar sau discriminatoriu; a refuzat reclamanților un proces echitabil; a contrazis declarațiile specifice făcute reclamanților sau așteptările legitime ale reclamanților; a abuzat de puterile sale; nu a reușit să ofere protecție fizică și securitate reclamanților; a tratat reclamanții și/sau investițiile reclamanților în mod diferit față de alți investitori în circumstanțe similare; nu a onorat niciuna dintre promisiunile pe care le-a făcut cu privire la investițiile reclamanților; sau a privat reclamanții de utilizarea rezonabilă a investițiilor reclamanților și a beneficiilor rezultate.
„Tribunalul nu poate concluziona că a existat o încălcare a vreuneia dintre prevederile BIT-ului dintre Regatul Unit și România și/sau Canada-România”, mai arată decizia.
Decizia integrală a Tribunalul arbitral al Băncii Mondiale poate fi citită aici.
