O bucureșteancă a povestit pățania unui vecin de-al său, care credea că a scăpat de veșnica problemă a apei calde din Capitală. Omul și-a luat un boiler, dar a avut ghinionul să angajeze un instalator mai puțin priceput.
Un bucureștean, în căutarea unei soluții rapide la eterna problemă a lipsei de apă caldă, s-a aventurat să își instaleze un boiler, sperând că va scăpa în sfârșit de neplăcerile sistemului centralizat. Însă, ghinionul a intervenit sub forma unui instalator nepriceput, iar facturile exorbitante la curent au transformat această inițiativă bine-intenționată într-un coșmar financiar. O vecină, martoră la această întâmplare, a povestit întreaga poveste:
„Am un vecin aici în cartier, cu care împărtășesc aceleași suferințe de Obor. Printre ele, și el e binecuvântat cu eterna suferință provocată de apa caldă, care e la fel de rară ca un tramvai care vine la timp în București. Sătul să tot aștepte să i se dea de la stat, Primărie, Radet și cine-o mai fi responsabil de asta, a decis că e timpul să își ia soarta (și apa) în propriile mâini. Zis și făcut. Om simplu, dar plin de inițiativă, cum multă lume îl știe, vecinul meu fără nume s-a hotărât să-și pună un boiler”, scrie „Sanda din Obor” pe b365.
Dornic de a se bucura de minumul de confort necesar vieții într-o societate modernă, omul și-a cumpărat boilerul și a chemat un instalator ca să îl monteze:
„A doua zi, vecinul meu s-a dus și și-a luat bâzdâgania aia de boiler. Vine și instalatorul, în două-trei ore toată operațiunea era gata, ca și cum ar fi montat o lampă de Crăciun. Boilerul trona pe perete, iar vecinul, nevasta și cei doi copii erau în extaz în miez de iarnă”, mai scrie vecina bucureșteanului pățit.
Totul a decurs bine până a venit factura la curent, moment în care bărbatul a crezut că face infarct:
„La prima vedere, mica minune din baie consuma cât o linie de producție de textile. La o vedere mai atentă, boilerul nu avea nimic în neregulă, doar că instalatorul era criță când a făcut circuitul. Aparent, de la parter până la ultimul etaj, toată lumea se bucura în taină de apă caldă, fără să știe că vecinul lor fără nume era sponsorul lor secret. Circuitul de la boiler nu fusese închis. Șoc și groază.”
În încheiere, naratoarea poveștii incredibile spune cum pățania a devenit deja faimoasă în cartier, iar mulți vecini încă mai speră să se numere printre cei care primesc gratis apă caldă:
„Oricum, boilerul lui a devenit oricum un fel de legendă urbană în zonă. Unii vecini chiar verifică dacă chiar nu este apă caldă, mai lasă să curgă câteva minute, că poate-poate au în bloc un bun samaritean fără nume”
